Comunicare managerială

Clasificarea este chiar simplă: oamenii sunt sau nu sunt; mortalitatea si natalitatea determina oscilarea numerica a populatiei; femeile nu sunt bărbaţi; iarna nu-i ca vara; şi, managerul este întodeauna expert.
Înafara de managerul însuşi, nimeni nu ştie asta mai bine decât restul lumii.
Ajuns în vârful spiralei ierarhiei, sprijinindu-se cu vârful piciorului stâng pe creştetele specialiştilor, privesc satisfăcuţi la propriile rezultate excelente obţinute în funcţie; la mulţii ani de experienţă (la 23 de ani , aveau deja 3 ani experienţă…mm?!); rezultatele cercetărilor teoretice şi practice, realizările activităţilor prestate în societate…
Au la ce privi, au cu ce se mândri!
La cursurile despre percepţia socială au fost învăţaţi aşa: ceea ce contează este imaginea, impresia, şi aprecierea. Despre alţii.
La început au luat în serios toate teoriile, tehnicile, modurile în care trebuiau să procedeze.
Pe măsură ce alunecau spre vârful spiralei, lucrurile s-au simplificat radical.
Mesajele spre restul lumii s-au modificat: de unde la început foloseau o grămadă de cuvinte şi emoţii pentru a comunica, cu timpul, au dispărut emoţiile, iar cuvintele erau tot mai rare. Apoi au dispărut cuvintele, şi au rămas…n-ai să crezi! Hainele.
Mesajul vestimentar era mult mai puternic, şi din comunicare verbală, iată pe domn manager prins într-o reţea de comunicări contextuale!
Toate abilităţile manageriale nu mai contează. Se subînţeleg odată ce e manager!
Contează hainele. Papucii. Chiar şi şosetele. Nu din bumbac. Un manager cu clasă, poartă numai şosete din bambus.
Important e cum se îmbracă.
(Cum se dezbracă, nu intră în tema discutată.)
Numai când spui „manager”, spui halo.
Şi apoi cu ce poţi compara calitatea stofei mânecii din care se vede doar cotul scos pe geamul maşinii?!
Cu ce poţi înlocui modul în care cade pantalonul peste pantof?!
Optimismul cămăşilor roz, care fac o conexiune complicată (şi de neînţeles nouă) cu vârful foarte lung al papucilor?!
Sentimentul pe care îl dau tuturor, că aceşti oameni(managerii) s-au născut efectiv cu cravata de gât?!
OK! Din punctul asta, comunicarea cu masele este perfectă.
Au domnii manageri un singur of.
În acest sens, s-a întrunit toată elita managerială de pe teritoriul ţării, pentru a strânge semnături, şi a trage un semnal de alarmă public. Şi puternic.
Pericolul iminent al comunicării manageriale , SUNT AGENŢII IMOBILIARI!!