Alegeri

Măcar o dată în viaţă, fiecare a avut un moment în care a trebuit să aleagă. Ceea ce determina necesitatea de alegere este diferenţa.
Apariţia diferenţelor obligă la alegeri: raţionale, iraţionale, non-raţionale, sau de orice tip. Sunt alegeri care poarta marca sensibilităţii. Sensibilitatea de a fi diferit. Dorinţa de a se şti etic, sugrumând avortonul omolog: emicismul.
Toată lumea are un vecin. Diferit. Sau un vecin care cunoaşte un individ diferit. Pentru că diferiţii pleacă. Schimbă casa, reşedinţa, amicii, automat vecinii. Eventual rămâi cu nevasta vecinului. Funcţie de partaj. Unii diferiţi lasă totul şi pleacă. Oameni cu suflet! Îşi iau doar statusul. Şi poate o vreme corespondenţa. Adevărul este că birocraţia îi ucide şi pe ei.
Nu însemnă ca mereu îşi lasă nevasta-vecină. Sunt situaţii. Ca facut, unde a locuit un diferit apare un altul dotat. Acelaşi parcurs, acelaşi stil, parcă sunt şi aceeaşi prieteni dobândiţi prin vânzare-cumpărare…
Eh! Normal că sunt şi unii impostori care tind la casa râvnită. O cumpără. Dar locatarii îşi dau seama imediat de şarlatanie şi îl exclud. Sunt indicatori de identificare: vacanţe cu familia, iese cu copilul in parc, sâmbăta bea bere, are aceeaşi amici de 3 ani, rudele vin la onomastice, salută şi cunoaşte pe toată lumea, etc.
Am multă vreme de când cumpănesc ce determină o alegere. Revin mereu la definiţia clasică: Acţiunea de a (se) alege şi rezultatul ei. Importanţa definiţiei o dă specializarea. Depinde de palierul la care stai când analizezi. Poţi fi critic, tolerant, absent, implicat, om de ştiinţă, brutar, vecinul de la doi, diferit, analog…
Sau poţi fi trendy acuzând machiavelismul în alegeri.