Concluzii

Adaptarea figurii politicianului la putere, descrierii perversului psihosocial a lui Sirota, are multe similitudini vieţii politice din România. Nu o dată, am fost martorii unui dicurs sau acţiuni a unui personaj care ne-a impresionat ca apoi să descoperinm că nu era interesat de realitate sau adevăr, că invocă interese superioare, valori, inovaţii în calitate de purtător de cuvânt al unei autorităţi, ca în realitate însă, toate erau paravane pentru a discredita. Specialist în deturnări, se ascunde în spatele unor cuvinte mari, idealuri , proiecte, pentru a da o mai mare greutate negării altuia. Este portretul unui om politic la putere, (sau avid), a unui nihilist psihosocial.
Perversitatea, învecinată cu seducţia şi plăcerea cinică, poate avea efecte dure, iar coabitând cu subminarea, interesele materiale, de prestigiu, poate deveni imună la educaţie, integritate, etică, rezumat, la valorile esenţiale.
În condiţiile în care societatea românească şi-a pierdut reperele şi limitele, căpătând o identitate fragilă perversul psihosocial îmbrăcând pielea unui politician se identifică cu un alergător machiavelic solitar, care ajunge primul la sosire savurând jubilaţia fracturării scenei politice, automat şi a cei sociale.